...Liviu Reti ~ website personal

ZEIȚA LUNII

În glasu-i tremurat,

Am auzit o șoaptă.

Ușor și nuanțat,

Ea mă chemă, deodată.

Ca focul să il sting,

În răsuflarea rece.

Și corpul să-l ating.

Și degetele, zece.

Doar mâna am întins,

Spre corpul de zăpadă.

Și brațele m-au strâns,

La inima cea caldă.

Ea mă sorbea alene,

Cu buze dulci și moi.

Și mă strângea aieve,

În lanul de trifoi.

Iar pălăria-i largă,

Cu boruri de zeiță.

M-acoperea îndată,

La orișice dorință.

Așa trecut-au anii

Pe plaiuri de iubire.

Lângă zeița lunii,

Meleag de fericire.

București ............26.05.2010