Unde volatile…
Trimite-mă la mare
Să-mi vină valu-n piept
Și-aruncă-mă în zare
Să văd pământul drept.
Durerea să-și ia zborul pe unde volatile
Privită de departe din cerul luminos,
Căci jocul de-a minciuna din zilele senile
L-am alungat acum, pe-oceanul cel sticlos.
Mă-ncearcă deznădejdea perfidă, jucăușă
Cu tonuri colorate ce se-nfiripă-n gând,
Dar țeluri importante lovesc ca o mănușă
În portativul ei frenetic, rând pe rând.
Minunea ierbii vie cu margini colorate
Mă farmecă adesea în anotimpul vieții,
Chiar și acum îi văd culorile pătate,
Cum se ascund sub soare și clipa dimineții.
Dar, amintiri frumoase îmi lasă gândul viu
Pe fruntea cu sudoare uitată-n ascensiune,
Iar zborul către cerul albastru-auriu
Mă contopește lent în steaua fără nume.
Când luna argintie atinge răsăritul
Arată-mi silueta pe plaja cea pustie,
Sub soarele ce cade odat' cu asfințitul,
Tu lasă-mi nemurirea frumos să se descrie.
Roșu ... 28 mai 2018
|