...Liviu Reti ~ website personal

UITAT  PRIN  BUCURESTI

Sunt adâncit în zarva Bucureștiului tomnatec,

Privind în golul singurării de jăratec,

Cum oamenii se schimbă făr” de veste,

Pe vorbe calde,…de poveste.

Și mă strecor  pe ulițe murdare de obidă,

Ca aerul, usor, printr-o firidă.

Căci timpul este tot ce mi-a ramas

Cu veșnicia clipelor din ceas.

Am ațipit în disperare,

Ca o clipită, fără de suflare.

Ce-și face loc în sufletu-mi sfios.

Si îl trimite în adancuri,… jos .

Am înțeles că fata translucidă,

A sufletului așteptare invalidă.

M-a părăsit spre alte locuri destrămate,

Care-o să-i schimbe Terra-n Marte.

Căci  jinduiesc si-acum.

Spre acel suflet, de femeie bun.

Ce-mi urmăreste gandul neîncetat

Purtat de lacrimi pe tărâm,…uitat.

Rosu…..11.09.2012