PAS DUBLU…
Omoară-mi iar dezamăgirea
grea,
Cu flori și bucurie pe sub stea,
Căci pân”
la moarte e departe
Și gândul mă prostește-n noapte.
Mai
e puțin, mai este mai nimic
Și timpul mă absoarbe-n frig.
Căci nu pot ca să sting rațiunea
Și fug spre dans, să-mi obosească mâna...
Revin cu piruete în decor
Și pasul de felină țintuit ușor.
Pe clipe de speranță castă,
Cu vis în adevăr de blastă.
Mai e puțin, mai este foarte mult
Și nu pot ca să mai exult,
Să fug cum am fugit odată,
Spre ring de dans c-o preafrumoasa fată…
Mirajul mă supune lent,
Pe o dorință de absent,
Atins de nori sfătuitori,
Ce-mi întregesc doar fruntea
cu sudori.
Puținul s-a sfârșit acum,
Pe eșichere cu mult scrum,
Și focul nu mai arde-n inimioară,
Așa cum el ardea seară de seară.…
Rosu…13.09.2013
|