Mitul…
Frumoasă
poezie în dans mă înconjoară
Şi
lin mă dumireşte pe sunet de vioară.
Fi
calmă şi străluce în jocul de cuvinte,
Mă
farmecă năvalnic pe buze, lângă dinte.
Stindard
de fericire îmi chibzuieşte-acum,
Culoarea
de iubire pe versul tău postum.
Trădează
iar trecutul cu amintirea albă,
Să
nu mai poa” să cază în sunetul de jalbă.
Struneşte
iar prezentul cu joc de foc integru,
Ca
să renască-n tine virginul alb din negru.
Măreşte
forţa-n toate şi rima-nperechează,
Când
calul cel măiastru păşeşte şi nechează.
Loveşte
mut natura cu falnice rafale,
Să
simtă-adânc armura trăirilor frugale.
Acum,
când mitul creşte,
Tu,
veşnică pedeapsă pe coală-mi încolţeşte.
Căci
rodul o să-nvie pe sunet de chitară
Si
inima o să bată în strigăt decuseară…
Roşu…15 ianuarie 2014
|