...Liviu Reti ~ website personal

LINIȘTEA CĂLDURII

Când roșul zilei,

Se lasă peste *sat*.

Și tocul fetei,

Rămâne în asfalt.

Ea, liniștea căldurii,

Cea permanentă azi.

Pătrunde-n buza gurii

Și-n corpul de topaz.

Iar pofta de trăire,

Ce-a adormit în soare.

Visează la iubire,

Pe un nisip, la mare.

A încetat să bată

Și-a sângelui zvâcnire,

In corpul tras pe roată,

De astă omenire.

Căci, o natură întreagă

Se stinge îndoliată,

Prin o iubire falsă,

De oameni încercată.

Iar, liniștea căldurii

Din corpurile noastre,

Dă focurile urii,

Pe visurile voastre.

Și doar natura verde,

Din parcurile mici,

Respiră cu regrete,

Prin țepii de arici.

București.......17.06.2010