...Liviu Reti ~ website personal

Îndemnul cugetului …

În pași grăbiți se-ascunde luna

Pe sub un cer prea înnorat

Și jalnic strigă, iar, minciuna

În colțul casei cu geam mat.

Rănit e cerul de urale

Ce se aud de jos, acum

Și gloate se urnesc la vale

Să vânture al țării scrum.

Ajuns-am azi să nu mai fim,

Iar timpul este insurgent,

Ca noi de noi să nu mai știm,

Căci gândul este dependent.

Se tânguie strămoșii-n van

Pe sub sicrie de granit,

Iară nepoții și-un golan

Ne mint frumos, necontenit.

Istoria se va-ntoarce negreșit,

Căci ea e scrisa zi de zi

Pe trupuri albe de carbid

Ce umbră-și căutau deunăzi.

Sperând în sănătate spre cultură

Să ne aprindem trupul dezgolit

Și sufletul să îl pornim cu ură

Către al cerului zenit.

Am încrustat cu litere de-o șchioapă:

Îndemnul e în minte nu-n cuvânt,

Căci umbra-i clară-n liniștita apă

Și omul se întoarce veșnic în pământ.

Roșu…..06 noiembrie 2017