...Liviu Reti ~ website personal

 

După două săptămâni…

 

 Eu am ajuns la Bucureşti,

În cămăruţa mea stingheră,

Prin fulgi curaţi de amăgeşti

Şi dor de buza ta…himeră.

 

Acum, doar timpul şti-va, poate,

Că soarele şi luna la un loc,

Sunt suflete-n eternitate,

Ce nu răzbat prin limbi de foc.

 

Şi stau să vină acea zi,

Pe un pământ statornic a ceda,

Că nimeni şi nimic nu va opri,

Un vis frumos pe-o albă stea.

 

De două săptămâni plecasem,

În orientarea de zăpadă vie.

Iar dorul din singurătate îl uitasem,

Prin clipa următoare făr” a scrie.

 

Mă minunez acum în zare,

C-un zâmbet pe grimasa vie.

Si nimeni nu îmi dă crezare,

Că inima îmi plânge de pustie…

 

Doar timpul stă întins trufaş,

Pe chipu-ţi beat de întristare.

Şi nu am loc în ăst sălaş,

Când ochiu-ţi varsă lăcrimioare…

 

 Iaşi-Bucureşti…01 februarie 2014