...Liviu Reti ~ website personal

Căci  fără  tine, viața  e  pustiu

Singurătatea mă doboară,

Prin terna clipă ce-o s-apară.

Eu înțeleg, de-aceea îți tot scriu.

Căci fără tine, viața e pustiu.

Îndemnul spune să te las,

Zăvorul inimii să fie tras,

Dar inima nu înțelege, și-ți tot scriu.

Căci fără tine, viața e pustiu.

Sunt un răspuns în inima-ți firavă,

Ce-mi spune că sunt o enclavă,

Ea liniștită mă adoră, când îți scriu:

Căci fără tine, viața e pustiu

Alerg, visez la chipu-ți adorat,

De lacrimi scurse pe stigmat,

Ce te purifică și de aceea-ți scriu:

Căci fără tine, viața e pustiu.

Mă bate gândul ca să număr,

La 17 etaje să privesc doar peste umăr,

Dar mă-nfioară clipa și-ți tot scriu:

Căci fără tine, viața e pustiu.

Și fulgi de foc răzbat prin mine,

Trimiși din universul de iubire, ce mă ține,

Aproape de visare  și-ți tot scriu:

Căci fără tine, viața e pustiu.

În empatia minții, ce prin glas coboară

Te chem ușor : hai vino, zboară !

Spre sufletu-mi, aproape, și-ți tot scriu:

Căci fără tine, viața e pustiu.

M-a doborât iubirea  „Loricel”...

Și versul de iubire, că-i mișel,

Dar sufletul este etern și-ți scriu:

Căci fără tine, viața e pustiu.

Roșu...16.02.2013