...Liviu Reti ~ website personal

                  Brațul meu

Mă culc pe braț, scăpat în tihnă
și-ascult un susur de odihnă.
Pe el mă sprijin să nu cad în tină,
e arma ce puterea o domină.

Ascult al vieții dar finit
prin pulsul ritmic și necontenit,
visând frumos către zenit,
acum, căci timpul nu-i decât un mit.

E brațul meu din partea dreaptă,
e cel ce-i obosit de faptă
și îi rostesc ușor în șoaptă,
cuvinte, ce demult așteaptă.

Îl știu de când era copil,
când era mic în dor și stil
și se lăsa ușor ostil
pe lavița acoperită de vinil.

Îmi amintesc, acum, mereu
de podul ce-l clădește brațul meu,
peste un timp cu un eseu,
ce va rămâne veșnic....eu.

                   Roșu....08 noiembrie 2019