AZIMUT
ÎN EXISTENȚĂ
Aceste lucruri care par
nimic,
Sunt cele de valoare....
Cu ele pot, ca să exist un pic,
În forfota de oameni,…...
fără stare
Căci nu contează
drumul povârniș,
Ce viața-mi tot îl
urcă......
Și nu o să mă dau învins,
De timpuri noi,.…
cultura ce o strică.
Voi merge, dar, încet, ușor,
Prin cursul vieții, mult prea fad.....
Cu gândul, versul de amor,
Peste coline verzi de tei,….ce frunza-și
cad.
Nu,…..n-oi mai pierde nici o clipă,
Cum am facut-o în trecut…..
Cu dorul, care arde-n pripă
Eu voi zâmbi ușor,……..fixat în azimut.
Roșu…...07.10.2012
|