...Liviu Reti ~ website personal

ATÂTEA DORURI

Când liniștea începe să dispară

Și forfota învie pe trotuare

Am presimțirea sumbră, domnișoară,

Că te zăresc în raze reci, de soare.

Încerc să-mi amintesc de noi,

De stările ce ne-au purtat pe creste,

Ce au făcut din amândoi,

Imagini mari, celeste.

Căci timpul ce-a trecut,

Dintre noi doi, 'iubire'.

L-am acceptat ca dispărut,

Spre dor, în fericire.

Acum, când eu sunt, doar....

O clipă fericită.

Ce-apare lent , dar clar...

În fața ta, copilă preaiubită.

Iar tu alergi în van,

Cu pași pierduți de fericire.

Pe corpu-mi diafan,

Răgaz de veșnică iubire.

Ce cu săruturi moi și dulci

Te copleșește neîncetat.

Pe un cearceaf scrobit cu dungi,

De mama, c-un prelung oftat.

Te rog, în ziua cea din urmă,

Să nu încerci, să mă alungi.

Cum ai făcut prin lacrima ce curmă,

Atâtea doruri, ce încet le plângi.

Căci pot să simt a ta căldură.

De mic, copil timid.

Și vreau s-a aud, din a ta gură,

Doar țelul, unde eu să tind.

București.....01.06.2010